Niciodata...

Niciodata...niciodata...niciodata...nu voi uita ceea ce m-a facut sa-mi bata mai intens inima,sa-mi lumineze mai viu ochii si sa-mi fure respiratia normala...Niciodata nu voi uita cum fiind inca un pui mic de om alergam dupa puful de plopi vara,niciodata nu voi uita cum priveam firele de praf din undele de lumina si incercam sa le prind cu mina...insa cu insucces...niciodata nu voi uita ceasul rosu cu care pentru prima data am invatat sa numar ora...niciodata nu voi uita floarea cu cinci petale strimbe care am desenat-o pe peretele casei si un cap de fata alaturi cu linii si cerculete in loc de ochi,nas si gura...niciodata nu voi uita ochii mamei cind veneam din padure cu un buchet de flori,deja aproape distruse pina a ajunge acasa,dar care pentru ea erau cele mai frumoase...niciodata nu voi uita scrisorile frumos-colorate si sincere pentru Mos Craciun...nicodata nu voi uita  si clipa in care peste ceva timp le-am gasit pe toate intr-un dulap si am incetat sa mai cred in existenta sa...niciodata nu voi uita momentul cind mi-am taiat parul si cu ochii inocenti incercam sa-i conving pe toti ca asta nu eu am facut-o...niciodata nu voi uita parfumul primei mele educatoare,pe care l-am simtit in prima zi la gradinita si pe care pina in prezent uneori il resimt intimplator la cineva...niciodata nu voi uita prietenii din copilarie,chiar daca cu majoritatea din ei,la o eventuala intilnire de priviri preferam sa ne facem ca nu ne cunoastem...niciodata nu voi uita ziua cind parintii mi l-au adus pe ciinele meu iubit cu care am crescut practic concomitent...niciodata nu voi uita si ziua cind pentru ultima data am plecat cu el la ultima plimbare din viata lui si am strins citeva flori albastre de "Nu-ma-uita"pe care pina in prezent le pastrez intr-o vaza si nu permit nimanui sa le arunce deja de citiva ani...niciodata...niciodata...niciodata nu voi uita de copilul din inima mea...