Merg pe drum pasind lin pe asfalul fierbinte in intimplinarea fluxului de masini si nu aud nimic..absolut...chiar daca ascult muzica la volum maxim,oricum n-o aud...gindurile au un volum mai mare uneori...Incep sa percep senzatiile auditive numai daca ceva imi fura atentia amortita asupra nimicului ce imi urmareste pasii si gindurile. I-a reusit asta unei simple frunze pe care am zarit-o intimplator asupra capului,zbura intr-un mod special...atit de liber si departe...cred ca in acea secunda am iniviat-o...Ochii mei au privit in urma si deja mai sus...acolo erau atit de multe frunze asemeni unor pasari aurii...desi in acea arie nu vazusem nici un copac,ele au aparut de parca din nicaieri si zburau prin aerul de toamna atit de multe si atit de liber...Mi-au furat privirea si au lasat-o cu vise...visul de a zbura...undeva departe,unde imi doresc cel mai mult si cind imi doresc...sa nu ma opreasca nimeni...sa nu cunosc de limita in distante si libertate de zbor sub adierea vintului...Iarna a-si zbura la mare,sa-mi realizez visul mult dorit de a vedea marea cu malurile de zapada si sa ma plimb o zi intreaga sub fosnetul valurilor si a vinturilor amortite de frig...Cit priveam in urma,frunzele deja cazuse si in ochii mei ele deacum pareau niste "pasari moarte" la fel ca si visul meu... CIAO! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu