Adevarul.Binele.Frumosul...

Astazi la ora de dirigintie am avut o lectie cu tema: "Adevarul.Binele.Frumosul".Am inceput cu Adevarul...Fiecare din colegii mei si-au exprimat opiniile despre aceea ce intelege prin cuvintul "adevar".Am auzt mai multe pareri...Cineva a spus ca e o limita intre a avea incredere in oameni si viceversa.Pentru altii este o valoare pe care o apreciaza foarte mult in oameni,iar unii sunt pentru ideea ca e mai bine sa stii adevarul amar decit minciuna dulce....Eu,personal sunt deacord cu fiecare idee din cele spuse...Deseori noi evitam adevarul si facem acest lucru in 2 moduri,mintim sau pur si simplu ocolim adevarul.De obicei facem aceasta din frica de a recunoaste vre-o greseala,din frica de a rani pe cineva sau din cauza oricarui alt motiv care se bazeaza anume pe lipsa de curaj...In fine am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne invatam sa fim sinceri cu cei din jur pentru a obtine aceeasi moneda,DAR...totusi cite odata trebuie sa apelam la minciuna dulce,doar din simpla intentie nobila de a nu rani...Binele...depre aceasta am vorbit mai putin din lipsa de timp...nu am auzit idei prea geniale la acest subiect,dar eu personal inteleg acestu lucru ca fiind unul multilateral,fiecare vede binele diferit...pentru mine binele este simplu de tot...este capacitatea de a putea fi bun si deschis cu toti,de a putea vorbi intr-un mod ca fiecare cuvint sa radieze caldura,de a avea mereu frica de a rani pe cineva cu cuvintul sau cu fapta..defapt echivalentul binelui pentru mine este omenia...pe care ori o ai,ori nu! Frumosul...e ceva larg si deasemenea multilateral...fiecare are viziuni diferite asupra frumosului...Cel mai firesc exemplu este insasi omul-cineva apreciaza in el frumusetea fizica,care este suficienta pentru a fi un obiect adorabil,dar altcineva vede frumosul in ceva mai profund,ca sufletul,modul de a vorbi,de a gindi etc.De obicei oamenii cauta frumosul in absolut...si cautind ceva ideal nu vad frumosul care este simplu si uneori chiar banal...aceasta este incapacitatea de a vedea frumosul in ceva urit...Un exemplu de acest gen sunt florile,in cele mai dese cazuri sunt daruiti trandafirii,fiind considerati "cele mai frumoase flori" dar cine a incercat vre-o data sa daruiasca vre-un buchet de flori "nu ma uita"-asa ele se numesc...sunt nishte flori simple care cresc in paduri si in luna august sunt mai multe decit iarba chiar...sunt obisnuite la prima vedere,dar farmecul lor este in aceea ca sunt flori vesnice,ele nu se ofilesc ani intregi,floricelele mici si albastre se pastreaza pe un timp foarte indelungat...dar trandafirii ne bucura ochii maxim o saptamina,in cel mai bun caz...Nu cautati frumosul in absolut!Invatati sa spuneti adevarul! si Apreciati mereu binele! CIAO! ;)