Intimplator...

Fiecare om este produsul unor intimplari imprevizibile,care ne urmaresc zi de zi,in fiecare minuta,in fiecare secunda...O simpla intimplare a conditionat aparitia vietii noastre in anul-X,luna-Y,data-Z si ora-T...O intimplare ne-a ales parintii,conditiile respective ne-au format pe noi in felul in care sintem unici si diferiti de ceilalti.Intreaga noastra viata se formeaza ca un puzzle din intimplari...Suntem mereu intr-un loc potrivit si la un timp potrivit chiar daca noi nu constientizam acest fapt.Este un joc al destinului posibil...Din intimplare intilnim oameni noi,apoi accidental acesti oameni noi apar tot mai des in vietile noastre...astfel apar prietenii nostri si oamenii apropiati...Pur si simplu parintii au hotarit accidental in care scoala sa inveti,in ce clasa si cu cine vei sta intr-o banca...Pur si simplu intr-un local X ai facut cunostinta cu o persoana Y...Scenariu simplu,genial si imprevizibil al destinului...Omul este mereu pus in situatia de a alege...mergind pe drum noi singuri nu intelegem de ce mergem anume pe strada respectiva si nu pe alta...O forta invizibila hotaraste totul pentru noi,avind in fata noastra doar o ILUZIE ca omul decide totul in propria viata.Se spune ca pisicile au 9 vieti...dar cite vieti are omul oare? S-ar parea ca avem toti cite una,dar oare e adevarat aceasta?! Ce daca in momentul in care ai ales din intimplare sa mergi la scoala pe un alt drum dar nu acel pe unde mergi deobicei a fost un accident in care ai fi putut suferi,tu pur si simplu nici n-ai stiut despre aceasta...a fost doar o decizie venita spontan care probabil ti-a salvat una din vietile tale cu numar necunoscut...Si cite oare intimplari de acest gen avem noi pe parcursul vietii?! Nimeni nu stie...Ideea acestei postari mi-a inspirat-o filmul "Mr Nobody"-unul din seria de filme care dupa vizionare iti lasa o stare de shock pe un timp indelungat si chiar te pune pe ginduri...Un singur cuvint,o simpla decizie,un pas spontan poate schimba o viata intreaga,defapt noi ne schimbam propriile vieti in fiecare zi,dar noi pur si simplu nu banuim despre aceasta...CIAO ;)

Sonata pianistului singuratic...

Era un tinar baiat de 20 de ani,nu tin minte exact cum il chema...l-am auzit citeva zile in urma cintind la pian...era cel mai din suflet cintec pe care  l-am auzit vre-o data...defapt nu era un cintec,dar era ceva pur si simplu cintat din toata inima...In acea zi eram impreuna cu prietenii si baiatul s-a apropiat de noi pentru a vorbi..era un baiat cu dezabilitati,adica nu chiar lucid insa in privirea sa stranie si vorbele fara sens era usor de vazut un suflet mare...Apoi linga noi a venit un profesor de pian si ma rugat pe mine si pe o prietena de-a mea sa mergem cu ei sus in sala de pian sa-l ascultam pe acel baiat cum cinta...a spus ca piesa lui se numeste "Sonata pianistului singuratic". El si-a luat o carte cu note...din cite am observat eu parea a fi un cintec foarte complicat...S-a asezat la pian si a facut primul gest deasupra clapelor...Eram in asteptarea acelui cintec si stateam mai aproape de pian ca sa-l aud...Era cel mai din suflet cintec...Dar...nu era un cintec...mi s-a dus inima in pamint cind am vazut ca el doar lovea haotic in clape dar in acelasi timp se uita in note si gesticula asemeni unui pianist adevarat...Era cel mai din suflet cintec pe care l-am auzit vre-o data...insa nu era un cintec...era un vis al acelui baiat...unul atit de dorit si in acelasi timp atit de nerealizabil...trist...pe la mijlocul cintecului mi-au dat ochii in lacrimi...era prea din suflet cintecul...Apoi profesorul s-a asezat la o ionica si a inceput sa cinte un cintec frumos si cit mai tare pentru a-i face baiatului o iluzie ca acel cintec frumos suna din clapele sale...Era cel mai fericit om din lume in acea secunda...Dupa ce si-a terminat sonata,el s-a ridicat in picioare si s-a inchinat...I-am aplaudat...caci era cel mai din suflet cintec pe care l-am auzit vre-o data,chiar daca nu era un cintec...CIAO ;)

"Love"cum s-ar spune)))

Stau in fiecare zi pe net de ziua si pina inspre dimineata si vad la toti pe statuturi cam acelasi lucru "te iubesc" sau ma original "te besq")),"love you" si "luv y")) Asa pare a fi armonios si sincer,dar nu stiu prin ce minune mai apoi statuturile se schimba in ceva de genul "I don't care"...iar hulubasii se sterg unul pe altul din prieteni)) Real love!!! n-am ce spune...)) Daca de revenit de la lumea virtuala in cea reala atunci situatia e cam aceeasi,ne iubim vre-o 2-3 zile cheltuind banii pe la Dolce Vita)) si apoi incepem a intelege ca in acele 2-3 zile cel mai bun ce a fost la noi era pizza))) Atunci se intreaba urmatoarea intrebare...Unde-i Dragostea cea nebuna? despre care toti vorbesc ca o au dar in esenta nici n-o stiu macar cum arata aproximativ) Raspunsul e simplu: ea nu este...) defapt este dar la fiecare in mod diferit...la fete ea vine cam dupa 20 de ani cind deja diploma de universitate nu-i departe de munti iar gindurile despre familie apar tot mai des din cauza cosmarurilor despre destinul vesnic de fecioara)) La baieti schema-i putin alta,apare Big Love la ei cam pe la 23-25 ani cind diploma de universitate (desigur care o au) sta deja undeva in dulap prafuita,la disco deja e cam prea tirziu sa mai dai friu emotiilor de EX-adolescent si uite ca in serile de meditatii intre pauzele de fotbal si bere apare la cineva o idee geniala "Da poate sa ma insor?!"))) Sau la unii parintii mai fac niste aluzii ca la anii lor ar trebui deja sa aiba si nepoti)) Deci aceste imbolduri mici mai apoi continua cu perioade de ciocolate si flori,intilniri cu taceri incomode))apoi niste cuvinte dragute si  ca urmare "haideti cumatri dragi la nunta!")))Ehhh...Love!!!))Am spus-o eu cam intr-o maniera ironizata despre dragostea adultilor,insa la ei ea exista cel mai mult si cel mai sincer,dar daca de vorbit despre noi-cei mai tineri...deja am spus mai sus d-re statuturi si Dolce Vita))) cam la asta se limiteaza love-ul nostru...Este o persoana care citind acest blog va fi foarte indignata-Vicuta mea scumpa...si ea va avea dreptate deoarece exista si exceptii in lumea asta cind dragostea adevarata vine mai devreme si este una sincera si pentru toata viata,asta e despre Vicuta si Amore al sau (numele e anonim :D) Da Vicuta!anume voi mi-ati demonstrat ca exista exceptii si sinteti bravo,insa asa ca voi sint mai putini...People,incercati sa fiti exceptii!)) CIAO! ;)

Floarea Noastra xD

"Limba romana este totdeauna organul prin care neamu mosteneste avutul intelectual si istoric al stramosilor lui" Citat made by Eminescu si scris sus pe perete in cabinetul 19 de limba romana.Sarmanul Eminescu,geniu al literaturii romane nici nu banuieste ce se intimpla in acel auditoriu nebun de 4x5m de aer plin de filosofie fara sens si fara semne de inteligenta a d-nei Floarea-invatatoare fara asemanare in lumea asta)))Doamna capabila cu zimbet colorat cu spatiu intre dinti pentru filtrarea cuvintelor)),insa nici filtrul personal nu-i in stare s-o ajute cind vorbeste cu toate genialitatea sa))"Inchideti usa sa nu ne auda nimeni ca nu stim nimic!" :D Aceasta fraza suna ff des in cabinetul 19 cind toti dorm la lectia geniala a d-nei Floarea si nimeni nu incearca sa raspunda la intrebarile sale deasemenea geniale))) "Caz real!":D tot o fraza des intilnita la ea,sau "Subliniati cuvintul dat!" :D deobicei ea ne spunem sa facem asta cind ne dicteaza vre-un cuvint prea complicat pentru circumvolutiunile sale divine)))Romana la noi e geniala...sintem in clasa a11-a dar obiectivele majore a lectiilor noastre sunt de a scrie sinonime,antonime,si cel mai WaW este alcatuirea enunturilor :D Defapt sintem capabili-spune floricica noastra,dar nu muncim sistematic la lectii si acasa).O daaa...De la inceputul anului,eu personal n-am petrecut nici o lectie de romana fara muzica in urechi,defapt inca din anul trecut lectia de limba romana eu o numesc simplu de tot-Muzica)).Sincer sa spun,toate blogurile mele le-am scris anume la lectiile de romana,acestea ma ajuta sa nu degradez complet de la genialitatea d-nei Floarea)) Deseori ea striga la mine ca rid la lectie si imi spune urmatoarele cuvinte "Esti fata capabila dar foarte neserioasa!")) Ce sa-i faci stimata d-na Florina?! altceva nu mai am nimic ce sa fac la lectiile dvs de inalta calitate)) Defapt rid mereu din cauza ca stau in banca cu d-nul Alexei Rotaru-baiat capabil si glumet)))) nimeni nu-si mai permite sa-si bata joc de floricica noastra asa cum o face el)) Cel mai vesel e ca Lioha "glumeste" :D ,toate clasa ride,dar striga floricica la mine)))Banca a 2-a de la fereastra (a mea si a lui Lioha) e toata in creatie:la fiecare lectie eu ascult muzica si scriu bloguri,iar Lioha alcatuieste poezii geniale)) si din cind in cind ma roaga sa-i spun vre-o rima pentru vre-un cuvint)) E VESELA LA NOI LIMBA ROMANA!))))))) CIAO! ;)

Adevarul.Binele.Frumosul...

Astazi la ora de dirigintie am avut o lectie cu tema: "Adevarul.Binele.Frumosul".Am inceput cu Adevarul...Fiecare din colegii mei si-au exprimat opiniile despre aceea ce intelege prin cuvintul "adevar".Am auzt mai multe pareri...Cineva a spus ca e o limita intre a avea incredere in oameni si viceversa.Pentru altii este o valoare pe care o apreciaza foarte mult in oameni,iar unii sunt pentru ideea ca e mai bine sa stii adevarul amar decit minciuna dulce....Eu,personal sunt deacord cu fiecare idee din cele spuse...Deseori noi evitam adevarul si facem acest lucru in 2 moduri,mintim sau pur si simplu ocolim adevarul.De obicei facem aceasta din frica de a recunoaste vre-o greseala,din frica de a rani pe cineva sau din cauza oricarui alt motiv care se bazeaza anume pe lipsa de curaj...In fine am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne invatam sa fim sinceri cu cei din jur pentru a obtine aceeasi moneda,DAR...totusi cite odata trebuie sa apelam la minciuna dulce,doar din simpla intentie nobila de a nu rani...Binele...depre aceasta am vorbit mai putin din lipsa de timp...nu am auzit idei prea geniale la acest subiect,dar eu personal inteleg acestu lucru ca fiind unul multilateral,fiecare vede binele diferit...pentru mine binele este simplu de tot...este capacitatea de a putea fi bun si deschis cu toti,de a putea vorbi intr-un mod ca fiecare cuvint sa radieze caldura,de a avea mereu frica de a rani pe cineva cu cuvintul sau cu fapta..defapt echivalentul binelui pentru mine este omenia...pe care ori o ai,ori nu! Frumosul...e ceva larg si deasemenea multilateral...fiecare are viziuni diferite asupra frumosului...Cel mai firesc exemplu este insasi omul-cineva apreciaza in el frumusetea fizica,care este suficienta pentru a fi un obiect adorabil,dar altcineva vede frumosul in ceva mai profund,ca sufletul,modul de a vorbi,de a gindi etc.De obicei oamenii cauta frumosul in absolut...si cautind ceva ideal nu vad frumosul care este simplu si uneori chiar banal...aceasta este incapacitatea de a vedea frumosul in ceva urit...Un exemplu de acest gen sunt florile,in cele mai dese cazuri sunt daruiti trandafirii,fiind considerati "cele mai frumoase flori" dar cine a incercat vre-o data sa daruiasca vre-un buchet de flori "nu ma uita"-asa ele se numesc...sunt nishte flori simple care cresc in paduri si in luna august sunt mai multe decit iarba chiar...sunt obisnuite la prima vedere,dar farmecul lor este in aceea ca sunt flori vesnice,ele nu se ofilesc ani intregi,floricelele mici si albastre se pastreaza pe un timp foarte indelungat...dar trandafirii ne bucura ochii maxim o saptamina,in cel mai bun caz...Nu cautati frumosul in absolut!Invatati sa spuneti adevarul! si Apreciati mereu binele! CIAO! ;)

No rule...

...Ne trezim dimineata,bem un ceai sau cafea,plecam la scoala sau la serviciu,pierdem ore intregi in rutina zilnica si seara aseptam urmatoarea zi...In fiecare zi ne-am obisnuit sa traim una si aceeasi.Diversitatea in senzatii se limiteaza doar la citeva ore petrecute impreuna cu prietenii,in rest totul e la fel zi de zi...Aceasta se intimpla din cauza ca ne este frica de schimbari radicale si fapte neobisnuite,poate chiar negindite...Ce ar fi daca am uita pentru o secunda de reguli si norme banale?!Sa ne trezim intr-o buna zi cu inima de a face ceva nebun,de a fi altfel azi,fara stresuri si fobii paranoice,de a fi spontan.Venind la scoala sa nu stai 45 min simulind ca asculti lectia si numarind minutele pina la recreatie,dar sa vorbesti ceea ce-ti vine in cap,sa faci ceea ce nu ai face deobicei la o lectie si fara de a avea macar frica de a primi o nota negativa,aceasta fiind o mica parte din planul tau de abolire a propriilor fobii.Plecind cu prietenii undeva dupa ore,sa faci ceva in afara regulilor,nu sa intri intr-o cafenea si sa te distrezi asa ca deobicei ca numai voi sa intelegeti ceea ce spuneti si faceti,dar sa faci ceva fara de a avea frica ca cei din jur probabil te vor crede nebun)) Striga atunci cind trebuie sa taci! Spune ce ti-e frica sa spui! Fa ceea ce niciodata n-ai face! Fii spontan macar pentru o zi,uita de reguli si restrictii! Zilele din propria rutina sunt toate la fel ca nici macar nu le poti deosebi una de alta...sunt identice si banale...Doar o singura zi in afara regulilor este suficienta pentru a trai o viata fara frica de propriile fobii si acuzatii din partea celor din jur...CIAO! ;)

Ingerii zboara tineri...

Daca am privi la miinile mai multor oameni am observa pe palme mai multe linii,diferite si unice...Eu nu am incredere in arta heromantiei dar  sunt sigura ca fiecare poate delimita linia vietii pe propriile palme,indiferent de increderea in verosimilitatea acestor unitati de masura a vietii...La unii aceasta linie se intinde ca un fir lung si neintrerupt,insa la altii aceasta linie se termina abia incepindu-se cu un fir aproape transparent si prea firav...Totul se intimpla pe neasteptate...Trezindu-se intr-o dimineata obisnuita "Cineva" isi saruta tinara sotie,ramin pentru citeva minute sa vorbeasca despre ceva banal ca deobicei si pleaca la serviciu...Mai apoi Ea isi aminteste cu lacrimi amare in ochi de acele ultimele cuvinte ale Lui si incearca sa inteleaga de ce aceasta s-a intimplat anume la Ei si nu-i vine sa creada ca El nu mai exista...In fiecare zi spre cer zboara mii de ingeri,totul se intimpla pe neasteptate...pur si simplu mergind pe drum,sau fiind chiar acasa,plecind pur si simplu la odihna pe malul lacului...aceasta pare a fi o zi obisnuita si nici nu banuim ca tot ea poate fi si ultima...Noi nu stim ce ne asteapta pe noi miine sau chiar azi...totul a fost creat de a fi spontan si imprevizibil...Deci,traiti-va fiecare clipa de parca ar fi ultima si iubiti-va ingerii cit ei sunt pe pamint...aproape...CIAO! ;)

Butonul "Back"

Uneori am niste momente cind realizez ca clipa pe care o traiesc acum nu se va mai repeta niciodata...defapt aceasta se intimpla atunci cind traiesc niste momente APRINSE,cind veselia,buna dispozitie si fericirea sunt adunate intr-un singur loc.Deaceea deseori spun urmatoarele cuvinte "Cel mai rau este ca in curind totul va fi doar o simpla amintire..."Totul ce e bine odata si odata se sfirseste spre regretul nostru si se transforma doar in amintiri...da!....e ceva firesc ca totul e trecator,dar cit de mult citeodata imi doresc sa pot opri timpul sa treaca mai lent atunci cind totul e asa de bine,sau sa am o telecomanda cu care as putea sa apas butonul "Back" atunci cind vreau eu...sa pot trai din nou unele momente...Dar incapacitatea de a face acest lucru ne-a indemnat sa apelam la aparatele foto si video pentru a captura unele momente dar nu si pentru a le trai din nou...din pacate...Deseori stind la calculator ne uitam prin poze,videos si avem impresia de fiecare data ca totul a fost nu demult...ne imaginam fiecare moment de parca am fi acolo acum,traind acele clipe din nou...DAR..."Cel mai rau este ca totul deja e doar o simpla amintire..."Pentru a aduce o claritate in ideea acestei postari si anume de ce am ales aceasta tematica,as vrea sa incep cu faptul ca ieri cu prietenii am privit niste secvente de video de cind eram micuti de tot (la gradinita,in clasele primare,chiar si de prin clasele a 8-a). Ce sa spun?!...am ris mult de ele)) dar cit de mult imi doream eu ieri sa apas butonu "Back"...CIAO! ;)

In God We Trust!!!

Acest titlu pentru a doua mea postare nu are nici o tangenta cu dogmele si ideologiile religioase,ba chiar opusul acestora.Cit de paradoxal n-ar fi dar fraza:"In God we trust" este scrisa pe bancnotele de dolari,este cel mai stupid exemplu in care banul si credinta sunt puse pe aceeasi treapta.Oamenii mereu se intreaba ce este mai scump,banii sau valorile umane (dragostea,credinta,sanatatea...etc.).Desigur ca toti ar raspunde ca Valorile sunt mai presus,DAR...aceasta e doar praf in ochi pentru ceilalti,caci banii demult au depasit toate valorile existente.E o absurditate ca niste hirtii multicolore sunt superioare sentimentelor,omeniei si emotiilor umane.Inca din vechile povesti din copilarie autorii scriu despe fetele care isi asteapta un print bogat pe cal alb.Eu am constatat ca aceasta tendinta s-a pastrat si pina in prezent,numai ca printul s-a transformat ca urmare a evolutie intr-un baiat tipic dar cu portofel mare si plin de hirtii multicolore,iar calul alb e ceva intre BMW sau Mercedes ALB)).Fetelor,nu vi se pare ca printul cu toata dragostea sa ramiine in umbra propriei averi?!Pacat de ei ca sunt naivi si cred in sinceritate atunci cind ambii merg pe drum iar fata vazindu-si pe careva din prietene sau cunoscute,cuprinde mai strins baiatul si inreaba cu voce mai ridicata "Scumpule,unde ai parcat masina?!"De parca ea chiar nu stie unde...)).Baieti,un sfat bun pentru voi,daca vreti sa vedeti sinceritatea,spuneti-i domnisoarei ca nu mai aveti bani si daca fata ca din senin o sa inceapa sa piarda sentimentele "sincere",faceti concluzii!)), "In God we trust",defapt mai corect spus "In Money we trust"-regretabil dar adevar...CIAO! ;)

Welcome to my world!

Hey,uite ca am decis si eu sa-mi creez un blog aici...aceasta idee mi-a inspirat-o un omulet foarte dragut,Jelly Boom,lasindu-ma incintata de blogul sau propriu...Ieri citind ultimele articole ale sale am numit-o "Geniu in fusta")).Si uite ca am hotarit sa-i urmez calea si de ce nu,poate ma va numi si pe mine cineva un "Geniu in fusta")).Welcome to my world,asa am decis sa numesc prima mea postare...defapt e o idee plagiata de la Sick Puppies,insa eu vin cu propria piesa deja...Probabil voi incepe cu aceea cine sunt eu...Cine sunt eu?!Sunt o fata pe nume Veronica,am 17 ani si sunt o persoana pare-mi-se deschisa pentru toti...Defapt toti ma cunosc ca o persoana mereu vesela si cu multa energie DAR...citeodata tot eu sunt persoana care cade pe o alta unda si deseori pe mult timp...Ce sa-i faci?! stelele au decis pentru mine ca sunt GEMENI si ca in mine traiesc 2 persoane,una nebuna si cealalta putin mai linistita)).Mai sus am spus ceva despre unda mea...este un lucru in lumea aceasta care ma face sa fiu pe o alta unda-MUZICA...ea e asemeni aerului pentru mine,nu-mi imaginez viata mea cel putin pentru o zi fara muzica.Pe drum,la ore,in casa,afara...etc.mereu ascult muzica si deaceea multe persoane se supara pe mine cind nu ma salut pe drum...Sorry people!!!problema nu-i in aceea ca nu va stimez,dar e in aceea ca eu pur si simplu nu va aud)).Un lucru deasemenea foarte important pentru mine este faptul ca imi iubesc foarte mult prietenii mei...uhhhhh...e vesel cu ei)).Pot chiar sa-i numesc cine sunt ei...Luminita-prietena mea cea mai buna,prietenim deja de 14 ani...ehhhhh...multisor draga),deobicei o numesc Lupunichka)).Apoi urmeaza toti ceilalti prieteni ai mei...Sonia-Jelly),Vicuta-vesnic zimbitoare,Silvia-"fata cuminte"),Miha-pur si simplu geniu),Niku-peace boy),Mihai-photographul Cimisliaei),Liosha-baiat capabil)) si poet iscusit) si Vadim-puterea noastra)).Uite cam atit mi-a soptit mie muza sa scriu astazi)...sunt sigura ca mai apoi imi voi aminti ca am omis multe lucruri care am putut sa le scriu,dar blogul nu va fugi nicaieri de la mine) asa ca in curind o sa mai scriu inca cite ceva :p CIAO!