VREAU!

Nu vreau prea multe,sincer...Vreau atit de putin incit nu cred ca m-ar intelege cineva...Vreau putin de tot: Vreau sa deschid usa,sa arunc cheile pe masa,sa pasesc cu picioarele goale prin camere,sa ma asez pe pat si sa respir...Atit.Mai mult nimic nu vreau.

Ceaţă (Supradoză de psihoză)

Ştii cum mă cheamă?
Eu tot.
Ştii cine sunt?
La fel.
Ştii oare mai multe?
Regret.
Nu-mi pasă tu cine eşti
Nu cred că m-atingi cu ceva
Nu voi orbi de la măşti
Nu voi muri stînd în drum

Voi merge liber pe jos
Voi trage aer in piept
Te voi privi drept in ochi
Şi îţi voi spune "salut"

Nu mă-nţelegi?
Nici eu.
Aştepţi un răspuns?
El nu-i.

Eu sunt doar un om stînd în drum
Şi asta e tot ce trăiesc
acum.

Ribeata

Visele au proprietatea sa devina realitate...Am fost influientata si eu nemijlocit de aceasta proprietate inexplicabila...Ceea ce mi-am desenat eu in imaginatie,ceea la ce visam,ceea in ce credeam ca fiind dintr-un domeniu al imposibilitatii a devenit ceea ce traiesc si simt acum.Nu pot reda fluturii din burta care-mi joaca atunci cind realizez ca dorintele au devenit vitale,cind interactionez cu acei "oameni de 5 minute", cind pasesc cu neincredere euforica pe o linie absolut noua,cind realizez ca ma aflu intr-un context de dupa coperta...cind nu mai sunt regasita printre rindurile unei poezii vechi...In totalitate asta formeaza un tablou perfect DAR...Ribeataaaaaaaaa...de-atz shti kit di tare ni-i dor nie s stau ku voi in Stikleashka noastra iubita ku 1/2/3...33 di Starii Melinik Zolotoe si cu bazaru nostru si prikoalele noastre MOLDOVENESTI)).

Oameni pe 5 minute

As vrea sa traiesc intr-o lume cu oameni pe 5 minute.Sa le aflu numele,virsta,ocupatia si atit...cred ca 5 minute ar fi suficiente pentru concretizarea acestor detalii generale.Dupa 5 minute as putea liber sa uit toate informatiile,personajele aparente,numerele de telefon si sa cunosc alti oameni noi pe 5 minute.Circuit infinit...Conditiile perfecte pentru aceasta ar fi o tara noua.Tablou perfect: mergi pe drum pe un bulevard nou,imprejur doar oameni necunoscuti,ideali pentru ale mele 5 minute.E un gen de foaie alba pentru viata,unde nimeni nu-mi stie numele,unde fiecare urmareste drumul sau,unde fiecare se gindeste la ceva in parte,unde fiecare om se afla pe unda sa,unde eu deasemenea nu sunt altceva decit un personaj aparent in ochii altor oameni aparenti.Acolo nimanui nu-i trebuiesc explicatiile tale,ai in fata ta toata lumea ca pe palme si nici un obstacol inaintea ochilor.Poti sa fii unde vrei,cind vrei,sa faci ce vrei si toate astea exact asa cum iti deseneaza imaginatia ta bolnava si poate chiar pe alocuri stupida-dar anume in asta consta gustul acestor conditii.Unica ce poate speria in acea lume noua e anume ceea ca esti tu cu tine printre nimeni,dar anume pentru aceasta vor exista acei oameni pe 5 minute,iar in 24 de ore vor fi suficienti oameni pe 5 minute...(VISELE AU PROPRIETATEA SA DEVINA REALITATE) CIAO! ;)

Noi

Noi deschidem ochii dimineata,traim pe acelasi pamint,credem in ceva,in cineva sau cuiva,noi sintem sinceri,noi mintim,ne suparam,zimbim,crestem,imbatrinim,iubim inghetata,ciocolata,traim asa cum ne spun parintii,crestem,creem regulile noastre,regretam,intelegem,traim mai departe,ne lovim cu umerii mergind pe drum,ascultam muzica si nu auzim zgomotul vietii,iubim un anotimp,iubim ploaia sau ninsoarea,cind e vara vrem iarna si cind e iarna vrem sa ne plimbam deschis sub soare,noi scrim ceva,citim fara a intelege,noi gresim,iertam,noptile sintem vesnic undeva plecati,incercam de toate si din toate,alegem hainele,oamenii,vorbele,noi procedam pe negindite,plingem cind doare,plingem de fericire,iubim,urim,venim,plecam,noi suntem puternici,suntem lipsiti de frica dar incuiem usile,inchidem ochii,tremuram cind ne este frig,noi cautam perfectiunea,noi schimbam mastile in fiecare zi,noi vrem sa parem mai buni,creem aparente false,noi sintem sinceri,noi vorbim direct,noi ascundem cuvintele,ne este frica de pasi mari,noi asteptam fericirea,ne grabim undeva,uitam ceva,de cineva,ne consideram nu ca toti si nu banuim ca anume prin acesta suntem exact ca toti,traim si mergem mai departe,se schimba de fiecare data decoratiile,se schimba personajele,se schimba rolurile,emotiile,anotimpurile dar toti suntem la fel-suntem oameni!

1 sec.

Intr-o secunda poti deveni nimic...sa treci din stare de materie vie in una nevie...intr-o secunda poti deveni o fiinta la timpul trecut...doar intr-o secunda poti pierde totul...Fiecare are de trecut prin aceasta secunda inevitabila,nestiind cind aceasta va veni...poate chiar azi,poate miine,poate peste un miliard de secunde...nimeni nu stie...Nu-mi e frica de ea in contextul meu,mi-e frica de ea cind aceasta atinge oamenii apropiati mie...Urasc starea cind realizez ca cineva a disparut pentru totdeauna din viata mea,ca nu voi mai vedea acel chip,nu voi mai auzi acea voce...Urasc momentul cind cineva imi spune despre aceea ca un om nu mai exista...as prefera sa nu aflu asta niciodata...

Niciodata...

Niciodata...niciodata...niciodata...nu voi uita ceea ce m-a facut sa-mi bata mai intens inima,sa-mi lumineze mai viu ochii si sa-mi fure respiratia normala...Niciodata nu voi uita cum fiind inca un pui mic de om alergam dupa puful de plopi vara,niciodata nu voi uita cum priveam firele de praf din undele de lumina si incercam sa le prind cu mina...insa cu insucces...niciodata nu voi uita ceasul rosu cu care pentru prima data am invatat sa numar ora...niciodata nu voi uita floarea cu cinci petale strimbe care am desenat-o pe peretele casei si un cap de fata alaturi cu linii si cerculete in loc de ochi,nas si gura...niciodata nu voi uita ochii mamei cind veneam din padure cu un buchet de flori,deja aproape distruse pina a ajunge acasa,dar care pentru ea erau cele mai frumoase...niciodata nu voi uita scrisorile frumos-colorate si sincere pentru Mos Craciun...nicodata nu voi uita  si clipa in care peste ceva timp le-am gasit pe toate intr-un dulap si am incetat sa mai cred in existenta sa...niciodata nu voi uita momentul cind mi-am taiat parul si cu ochii inocenti incercam sa-i conving pe toti ca asta nu eu am facut-o...niciodata nu voi uita parfumul primei mele educatoare,pe care l-am simtit in prima zi la gradinita si pe care pina in prezent uneori il resimt intimplator la cineva...niciodata nu voi uita prietenii din copilarie,chiar daca cu majoritatea din ei,la o eventuala intilnire de priviri preferam sa ne facem ca nu ne cunoastem...niciodata nu voi uita ziua cind parintii mi l-au adus pe ciinele meu iubit cu care am crescut practic concomitent...niciodata nu voi uita si ziua cind pentru ultima data am plecat cu el la ultima plimbare din viata lui si am strins citeva flori albastre de "Nu-ma-uita"pe care pina in prezent le pastrez intr-o vaza si nu permit nimanui sa le arunce deja de citiva ani...niciodata...niciodata...niciodata nu voi uita de copilul din inima mea...